DOINA PĂULEANU a lansat la Galeria SENSO cea de-a doua ediţie a albumului „TONITZA” (editura Monitorul Oficial) ”Atunci când mi s-a propus să scriu și să concep această monografie în formatul celor dedicate altor mari artiști, am fost tulburată, pentru că este greu să scrii despre o mare iubire. Tonitza este marea mea iubire și aș fi vrut să o păstrez discretă și nu să o fac publică” – Dr. Doina Păuleanu Galeria de Artă SENSO București (Bd. Unirii nr. 15) a găzduit evenimentul de lansare a albumului Tonitza, ediţia a doua, semnat de Dr. Doina Păuleanu, Director al Muzeului de Artă Constanţa. Prezentat în condiţii grafice deosebite, volumul a apărut la Editura Monitorul Oficial, partener de tradiţie al binecunoscutului critic şi istoric de artă. La evenimentul de lansare care a strâns lalolaltă personalităţi ale vieţii culturale şi artistice, critici de artă, artişti plastici, scriitori, actori, muzicieni, prieteni şi colaboratori ai autoarei, au luat cuvântul ANCA VLAD – Preşedinta FILDAS Art, ANCA IVAŞCU – redactor şef, Editura Monitorul Oficial, RUXANDRA GAROFEANU – critic de artă şi bineînţeles, autoarea, DOINA PĂULEANU. Evenimentul a fost susținut de FILDAS Art şi Catena, prin Programul CATENA pentru ARTĂ și vine la aproape jumătate de an de la succesul lansării, tot la Galeria de Artă SENSO București a cărții Doinei Păuleanu, ”Viața tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese și obiecte în pictura modernă românească, 1916 – 1946” (volumul II, Editura Monitorul Oficial 2018). De remarcat și faptul că toate vernisajele expozițiilor care au loc la Galeria de Artă SENSO sunt prezentate de autoarea albumului, Doina Păuleanu. ”Și noi cunoaștem și admirăm ce este bun și valoros, de aceea vă susținem și vă suntem parteneri” – a spus Anca Vlad, Președinta FILDAS Art, ”Apreciez condițiile grafice deosebite ale acestei cărți și a celelorlalte albume de artă. Vă invit să admirați acum și două lucrări din colecția noastră, semnate Nicolae Tonitza și pe care nu le-ați mai văzut. Am și bucuria să vă dau o veste nouă: ne vom muta anul viitor într un spațiu superb, pe Calea Victoriei colț cu Lipscani. Vă mulțumesc doamnelor și tuturor celor prezenți”. ”În general, cartea mea este un exercițiu de admirație față de toți cei care m-au precedat în această investigație și am certitudinea că le datorez felul în care relaționez cu artistul. Legătura mea cu Tonitza a fost cu totul specială. Pot spune că l-am iubit… Pentru că eu îl consider cel mai iubit dintre pictorii pământeni și se vede treaba că nu sunt singură în acest demers. Tonitza atinge niște cote fabuloase la toate licitațiile la care lucrările sale sunt prezente și este firesc să fie așa (…) Pictura lui Nicolae Tonitza a fost expresia curată a harului şi lucrului său neabătut. Nimic mai mult – nimic mai puţin. Şi este foarte mult, atât!” – spunea Doina Păuleanu. Dintre titlurile capitolelor incluse în carte amintim: ”Începuturile”, ”Primele manifestări și forme associative”, ”Grupul celor patru”, ”Expozițiile de grup, fapte și întâmplări din anii 1926 – 1933”, ”În grup restrâns, 1934 – 1937” sau ”Ultima expoziție, alte fapte și întâmplări, 1938 – 1940”. Conţinutul este foarte bine documentat și, împreună cu ilustrațiile cu operele marelui artist, autoarea invită cititorul la o călătorie fascinantă, unică, de neuitat în lumea culorii și a sensibilității artistice a celui pe care îl consideră ”marea sa iubire”. Printr-un text bogat documentat și numărul impresionant de ilustrații, albumul invită la o călătorie în lumea culorii și a sensibilității artistice. Așa cum Nicolae Tonitza se lasă în voia plăcerii de a desena și picta, Doina Păuleanu încearcă bucuria de a ne dezvălui un pictor al cărui crez este culoarea și muză realitatea. Tonitza a fost pictorul închinat miracolului copilăriei și delicateții luminii și, mai mult decât atât, un creator conștient de rolul său, implicat în viața culturală a timpului, în care a dorit să realizeze educația artistică a unui public complect dezorientat. Prima ediţie a prestigiosului volum al cărui concept grafic este semnat tot Roland Edgar Vasiliu, a fost lansată în anul 2014. Ambele ediţii continuă seria lucrărilor apărute tot la Editura Monitorului Oficial și semnate Dr. Doina Păuleanu: ”Grupul celor patru (Nicolae Tonitza, Francisc Șirato, Ștefan Dimitrescu, Oscar Han)” și ”Pictori români la Balcic”. Anca Ivașcu, redactor şef, Editura Monitorul Oficial: ”Mă bucur că sunteți în număr atât de mare la acest eveniment… Este ca o validare a cuvântului prieten, a faptului că toți cei prezenți au venit aici, la Galeria Senso din dragoste de carte şi pentru lansarea albumului Tonitza al doamnei Doina Păuleanu, un vechi și bun prieten şi colaborator al editurii noastre. Când spunem Doina Păuleanu, nu amintim doar de Pictori români la Blacic, de Regalitatea și Marea sau Grupul celor patru, care îl include și pe Tonitza, ci şi de Tonitza și din nou Tonitza, pentru că albumul pe care îl lansăm astăzi este o reeditare a celui apărut acum doi ani. Am îmbunătățit grafica, am schimbat câteva tablouri, dar şi coperta, alergând un chip care, după mine, este expresia inocenței sublime. Am considerat că exită o serie de lucrări ce trebuie sa apară în selecția doamnei Doina Păuleanu și care să îmbogățească această carte. Mă bucur că în An Centenar a apărut această carte, pentru că Nicolae Tonitza a luptat la Turtucaia și a fost luat prizonier și internat în lagărul de la Cârjali, a dovedit că este un român autentic și a luptat pentru România Mare pe front, cu arma, cu penelul și cu condeiul…. Ne-am ocupat, ca editură de cartea – obiect, conținutul aparținând firește doamnei Doina Păuleanu și am avut grijă ca reproducerea tablourilor și așezarea în pagină să fie pe măsura așteptărilor iubitorului și finului cunoscător de artă. Vreau să mulțumesc doamnei Anca Vlad pentru genereozitatea de a ne găzdui, pentru tot ce faceți pentru cultura românească și pentru că sunteți constant un partener al editurii noastre…” Ruxandra Garofeanu, critic de artă: ”Nu știu a câta sunt, dar pot să certific faptul că despre Doina Păuleanu au vorbit la superlativ Andrei Pleșu, Dan C. Mihăilescu, Pavel Șușară, Ioana Vlasiu, Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnici, Tudor Octavian, Ioan Opriș și sunt sigură nu am epuizat această listă atât de onorantă. Mă bucur că am ocazia să vorbesc acum despre Doina Păuleanu pe care o cunosc de foarte mulți ani, de când făceam documentare de televiziune având ca subiect lungul drum al artei din atelierul creatorului până într-un muzeu sau într-o colecție. Pe vremea aceea, când nu se vorbea despre colecții particulare, ci doar despre muzee, Doina Păuleanu era cea care lupta să obțină lucrări valoroase pentru Muzeul de Artă din Constanța care are acum colecții impresionante și este în top. Dar nu îmi imaginam că în decurs de 15 – 20 de ani va lansa peste 15 cărți, una și una. Și ce cărți! Te întrebi mereu când are timp să scrie, să se documenteze și să se ocupe și de Muzeul de Artă Constanța, să verniseze expoziții, să fie curator, să organizeze evenimente de înaltă ținută, să călătorească și să scrie… O felicit pentru cea de-a doua ediție a albumului Tonitza și pentru curajul de a aborda acest subiect, după ce Barbu Brezeanu a dedicat peste 30 de ani creației lui Nicolae Toniza! Îi sunt recunoscătoare pentru accesul din punct de vedere imagistic la lucrări din colecții particulare foarte importante care nu sunt accesibile publicului larg. Felicitări Doina Păuleanu pentru această carte complexă care spune multe despre un artist considerat în epoca lui și după, cel mai mare pictor al românilor”. Doina Păuleanu, autoare album ”Tonitza”: ”Privim aici și acum lucrări originale de Tonitza și mă gândesc deseori cum trebuie să fi arătat în epocă o expoziție a grupului celor patru și ce sărbătoare trebuie să fi fost pentru spiritele înalte ale veacului. Știți că alături de Nicolae Tonitza, au făcut parte alți doi pictori fabuloși – Francisc Șirato și Ștefan Dimitrescu, precum și sculptorul Oscar Han. Ce i-a unit pe acesti artiști, a fost exigența în fața actului artistic, doctrina comună fiind doar aceea a calității, o profundă înțelegere a artei, o constantă căutare a adevărurilor fundamentale în numele cărora au trăit și au creat, o constantă valorică și o vocație pedagogică pe care au manifestat-o, doi dintre ei – Tonitza și Dimitrescu, fiind profesori și rectori ai Școlii de Belle Arte din Iași. Dacă în Galeria Senso putem admira câteva lucrări extraordinare din colecția doamnei Anca Vlad, vă dați seama cum trebuie să fi arătat o expoziție din anul 1933, atunci când alături de capodoperele lui Tonitza – un amfitrion desăvârșit, se aflau lucrările profund tulburătoare ale lui Francisc Șirato sau cele ale lui Ștefan Dimitrescu ajuns la un gen de fluență a formelor, pe care și le reprimase. Oscar Han era alături de ei cu monumetalitatea sculpturilor sale și trebuie spus că acea perioadă a fost fastă în creația sa, el realizând și minunatul bust al Reginei Maria amplasat la Balcic. Cred că o expozitie Șirato, Tonitza, Dimitrescu și Oscar Han era o adevarată bucurie a ochiului… Pictura lui Tonitza a fost marcată de debutul creației sale cu tente de duritate care i-o inspirase războiul în timpul căruia el a luptat și a ajuns prizonier, vremuri din care a căpătat boala care l-a chinuit toată viața. Aceasta l-a trimis la Techirghiol, apoi la Mangalia și așa a descoperit Balcicul, prilej pentru mine de a mă lega definitiv și indestructibil de creația acestui pictor și de a fi considerată astazi specialistă în opera lui Tonitza. Deși înaintea mea au fost oameni de o anvergură intelectuală extraordinară, precum Brabu Brezeanu. Nicolae Tonitza este unul dintre marii pictori de muzeu, care avut un succes constant și în viață și după moartea survenită atât de devreme. A fost un pictor care s-a căutat și s-a găsit pe sine destul de repede, vizionând și adâncind mesajul operei sale… Pe Ștefan Luchian l-a văzut în 1913 și a fost distrus pentru că i-a reținut doar ochii ca două săgeți profunde și negre pe un chip macerat de suferință, dar, spre regretul lui, nu i-a văzut paleta care i-ar fi spus foarte multe despre tulburatoarea legătura a culorilor cu pensula și cu pânza dar i-a înțeles profunzimea și originalitate operei. Nicolae Tonitza a fost unul dintre artiștii care l-a socotit genial pe Luchian, ctitor al modernității noastre și a facut tot ce a putut pentru a aduce mesajul operei lui în atentia publicului. Tonitza a avut șansa de a începe să picteze proprii copii. A avut două fete și un băiat, Catrina, Irina și Petru și astfel s-a născut una dintre cele mai originale direcții ale artei sale: aceea de pictor al chipurilor de copii. La Vălenii de Munte unde a stat între 1921 – 1924 s-a ivit aceasta direcție extraodinară care îl face și astăzi unul dintre cei mai iubiți pictori pământeni. Tot atunci apare un alt gen pe care Tonitza îl va iubi, iar în colectia doamnei Anca Vlad se află trei dintre cele mai tulburătoare naturi statice de la începutul creației lui Tonitza ce a dedicat naturii moarte câteva capodopere. In anii 1925 – 1926 începe să picteze nuduri și este cunoscuta linia acestora, de o puritate și de o armonie extraordinare. El spunea că îi place să picteze nudurile din spate pentru așa linia pură a conturului trupului se vede cel mai bine, fără ca nimic să tulbure o armonie fastă, senină și secretă a nudurilor, capodopere pentru arta modernă românească. Nicolae Tonitza a fost un pictor de succes, oamenii își smulgeau lucările pe care le făcea, dar nu a făcut rabat de la calitate. Avea o familie grea, trebuia să întrețină soția și cei trei copii, dar și pe surorile văduve, cu mai mulți copii. Era mereu în căutare de… biștari, așa sum spunea în corespondența sa de care s-a ocupat Barbu Brezenu. scrisori colosale pentru că Tonitza scria minunat, aproape la fel de frumos cum picta. Stia să pătrunda fenomenul plastic și avea dorinta de a-l restitui în cuvinte și de a-l face accesibil tuturor. Credea în valorile sacre ale artei și indiferent de iubirea sau de mai puțina iubirea pe care i-o purta unui artist, în momentul în care vedea o operă desavârșită, o expoziție extraordinară, trecea peste orice și îl descria în cuvinte portivite. De aceea textele sale sunt fundamentale în înțelegerea unor artiști contemporani, iar Tonitza, cu profunda înțelegere a meșteșugului plastic pe care a deprins-o în Școala de Arte Frumoase de la Iași, cât și la Munchen și Paris, rămâne unul dintre cei mai cultivați pictori și cei mai valoroși meșteșugari din arta românească. Am avut această certitudine recent, când am fost la marea expoziție Corneliu Baba pe care România a deschis-o în China și la care au participat numeroase muzee și colecții particulare, iar pe unul din pereții centrali ai acestei expozitii se afla un nud văzut din spate, iar lecția Maestrului Tonitza era de netăgăduit. De altfel însuși maestrul Baba a scris minunate pagini despre Tonitza, așa cum Tonitza a scris despre contemporanii săi. Vă rog să citiți jurnalul pasionant, ca un roman al lui Corneliu Baba, cu toate gândurile intime ale perioadei 1944 – 1965… Acesta a fost Tonitza… Atunci când doamna Anca Ivașcu mi-a propus să scriu și să concep această monografie în formatul celor dedicate altor mari artiști, am fost tulburată, pentru că este greu să scrii despre o mare iubire. Tonitza este marea mea iubire și aș fi vrut să o păstrez discretă și nu să o fac publică. Și iată că se află acum la a doua editie. Și cred că nu ne vom opri aici, pentru că Tonitza place și felul în care arată această carte, condițiile grafice excelente în care Monitorul Oficial știe să onoreze prestanța și vocația de a lansa cărți de artă se manifestă și prin intermediul acestei a doua ediții a volumul Tonitza. Multumesc Ruxandrei Garofeanu că a fost ca de fiecare dată alături de mine, multumesc Ancăi Ivașcu pentru alegerea făcută și timpul scurt pe care mi l-a lăsat la dispozitie, fiind nevoită să scriu sub presiunea timpului și a sentimentelor care au găsit o astfel de formă de expimare. Multumesc doamnei Anca Vlad care ne a pus la dispoziție acest spatiu fast in care operele lui Nicolae Tonitza strălucesc, la fel ca opera și personanlitatea acestui pictor căruia am avut șansa să îi dedic o nouă monografie, după ani de absență din librării. Sper să citiți cu plăcere această carte scrisă au boute du sofle dar cu mare drag și înțelegere față de un pictor care este atât de important în cultura și spiritualitatea noastră! ”În jurnalele și însemnările sale, Corneliu Baba, era revoltat pentru ca editura de stat a ales să tiparească scrierile despre arta lui Tonitza doar în 1500 de exemplare….” – a concluzionat Anca Ivașcu. ”Nu vă ascund că astăzi, un asfel de tiraj în lumea artei este un lux. Depinde de dumneavoastră, de cei care citiți si iubiți arta, că epuizarea unui tiraj înseamnă o poartă deschisă către un alt proiect editorial. Pentru dumneavoastră existăm și tipărim astfel de cărți și am fi extrem de multumiți ca o carte care trăiește mai mult decât un om și-a atins mesajul și a ajuns la generații asa cum merită. O lucrare care să aibă un mesaj corect, real, autentic, care să reprezinte personalitatea despre care se vorbește, așa cum ar merita, numai doamna Păuleanu putea să o facă astăzi despre Tonitza”. Despre Dr. Doina Păuleanu Doctor în Istoria Artei, Univeristatea București și director al Muzeului de Artă Constanța din 1990, curator si colaborator permanent al Galeriei SENSO din București, Doina Păuleanu a absolvit Institutului de Arte Plastice Nicolae Grigorescu” București (astăzi Academia Națională de Arte), secția Istoria și teoria artei. A publicat numeroase cărți și albume de artă, lucrări de istoria artei, antropologie urbană, imagologie și management cultural – Constanţa. Aventura unui proiect european, 2003; Balcicul în pictura românească, ed. I – 2004, ed. a II-a – 2007; Constanţa 1878 – 1928. Spectacolul modernităţii târzii, 2006; Pictori români la Balcic, ed. I – 2008, ed. a II-a – 2009; Catedrala „Sf. Apostoli Petru şi Pavel”, 2008 (autor principal); Moscheea regală „Carol I” Constanţa, 2010 (autor principal); Singularitate şi reconstrucţie imaginară. Pictori români în Bretania 1878 – 1940, Bucuresti, 2010; Cazinoul din Constanţa. Boemă, loisir şi patrimoniu european la Marea Neagră, 2011; Grupul celor patru, Bucureşti, 2012; Tonitza, 2014; Regalitatea și marea, 2015; Viața tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese și obiecte în pictura modernă românească. 1846 – 1916, 2016; Viața tăcută a naturii. Flori, fructe, delicatese și obiecte în pictura modernă românească. 1916 – 1946, 2018. Activitatea sa a fost recompensată cu distincții și premii speciale, dintre care amintim: Premiul pentru patrimoniul cultural naţional, Ministerul Culturii şi Cultelor și Premiul pentru critică al Uniunii Artiştilor Plastici din România – 2003, Ordinul Meritul Cultural în grad de Ofiţer – 2004, Premiul Național de Muzeologie Margareta Sterian – 2004, Premiul George Oprescu pentru Istoria Artei primit din partea Academiei Române – 2007 sau Chevalier de l’Ordre des Arts et des Lettres, Franţa – 2008. Vă mulțumim pentru atenția acordată.
