„În 2015, revista ARTA dedica ceramicii românești un amplu dosar tematic, coordonat de Cristina Popescu Russu, care cuprindea și o serie de interviuri cu cei mai relevanți artiști ceramiști autohtoni. Firește că din această serie nu avea cum să lipsească Daniela Făiniș, care mărturisea, cu această ocazie, că a avut «declicul ideii de monumentalitate, de forță ascunsă în fragilitatea porțelanului». Forța aceasta continuă să anime lumea fitomorfă a universului său creativ care pulsează de viață, făcând o reverență naturii ca sursă fundamentală de inspirație. Peste 30 de lucrări recente, preponderent florale, mizând pe intensitatea estetică a detaliului, fie că redau eflorescențe, petale, pistiluri sau frunze, majoritatea din porțelan de Limoges, alcătuiesc selecția expozițională din personala Danielei Făiniș «Dedicație vieții» de la Galerie Senso, din București.” (Ana Daniela Sultana)

Daniela Făiniș (n. 1961) este o artistă vizuală a cărei practică artistică se află la confluența dintre sculptură, pictură, grafică, tapiserie și ceramică, fiind cunoscută mai ales pentru cea din urmă, pentru ceramica contemporană, domeniu în care activitatea sa artistică numără realizări excepționale precum importante medalii, premii și distincții, dintre care amintim: „Meritul cultural” în gradul de Comandor oferit de Președintele României (București, 2004), Medalia de Aur a Concursului Internațional de Ceramică de la Gualdo Tadino (Perugia, 1989,1990), Mențiunea de Onoare a Concursului Internațional de Ceramică de la Mino (2002, 1998, 1992) și Premiul I la Bienala de Artă Ceramică (Aveiro, 1997). Operele sale se afla în muzee și colecții din Belgia (Colecția de Artă a Parlamentului European de la Bruxelles), SUA (Colecția Atelierului de Ceramică din Philadelphia), Japonia (Colecția Fundației care susține ceramiștii de peste Ocean, Tajimi, Gifu) și România (Colecția Muzeului Național de Artă Contemporană și a Muzeului Cotroceni). De asemenea, Daniela Făiniș a realizat trofeele Concursului Internațional George Enescu.

Articolul „Dedicație vieții”, expoziția Danielei Făiniș, la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

„Selecția de față reunește lucrări de pictură, grafică și schițe reprezentative pentru evoluția unui artist vizual care, precum multe din personajele portretisticii sale, este el însuși un personaj controversat, uneori apreciat, alteori contestat, însă niciodată trecut cu vederea: Paul Hitter. Juxtapunerea autoportretelor sale, alături de un autoportret al maestrului său Matei Șerban Sandu și de unul al «maestrului maestrului său» – propunere a artistului în ideea de tribut adus mentorilor – își propune să înlesnească o mai bună înțelegere a fundamentului și parcursului său plastic. Contrastele puternice din lucrările sale de debut, pe de altă parte, lasă deja să se întrevadă faptul că cromatica intensă va juca un rol esențial în stilul pe care Paul Hitter începea să și-l formeze și pentru care este acum (re)cunoscut. Recunoscut este, într-adevăr, și pentru multiple polemici sociale în care se lansează, dar, dincolo de propria sa înțelegere asupra libertății de expresie și de consecințele politicilor de tip cancel culture pe care și le-a atras și, lăsând totodată la o parte ampla dezbatere care vizează separarea operei de autor sau autonomia (est)eticului, Paul Hitter a rămas fără echivoc fidel picturii sale și sie însuși – un bilanț destul de onorabil pentru o aniversare rotundă.” (Ana Daniela Sultana)

Paul Hitter este un pictor român născut în 1982, la București. A studiat arte vizuale la București sub îndrumarea artistului Matei Șerban Sandu și la München în clasele artiștilor Nikolaus Lang, Sean Scully și Karin Kneffel. Activitatea sa expozițională numără expoziții personale și de grup atât în țară, cât și în afara țării: București, Cluj, Constanța, Praga, Marsilia, Milano, Paris, Los Angeles, Las Vegas și Salt Lake City. A creat coperte de CD sau afișe de concert pentru Gogol Bordello, Rromani Music Awards Belgrade, Rona Hartner, Koza Mostra și Fanfara Ciocârlia. Fondator al Expresionismului Balcanic, Paul Hitter abordează în lucrările sale cu precădere teme sociale, mituri populare din Balcani, folclor, legende și mitologii urbane.

Articolul „40. Retrospectiva Paul Hitter”, la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

Noua expoziție „Rădăcini” a Kirei Hagi este una aparte întrucât reprezintă o simbioză între două arte, pictură și poezie. Tablourile pictate de Kira Hagi intră într-un dialog personal și profund cu poeziile create de artista Ioana Mocanu.

Lansarea vernisajului expoziției de pictură „Rădăcini” a Kirei Hagi în dialog cu poeziile scrise de Ioana Mocanu va avea loc vineri, 28 octombrie 2022, începând cu ora 18:30, la etajul Galeriei Senso din București (Calea Victoriei 12C).

“Orice lucrare de artă se naște din emoție. În seria “Rădăcini”, emoția exprimată prin cromatica și tușa volumetrică a Kirei Hagi este dublată de emoția experienței intense pusă în vers de Ioana Mocanu. O întâlnire profundă la care vă invit să fiți martori”, spune Steluța Roșca Stănescu (curator).

Fiind pasionată de tot ce ține de artă, Kira Hagi a studiat Arta la Internațional British School of Bucharest (IBSB) și a absolvit CIE Adanced Level Art & Design. A primit o bursă la New York Film Academy și trei ani mai târziu și-a dat licența în Acting for Film. Kira Hagi consideră că perioada în care a locuit în Los Angeles a fost cea mai creativă din viața ei întrucât atunci picta zeci de tablouri săptămânal. Ulterior aconștientizat că pictura reprezenta o formă de terapie care a ajutat-o să supraviețuiască dorului de familie și casă.

“Am plecat din țară cu gândul pe care îl are orice persoană tânără, care visează să reușească acolo unde alții nu îndrăznesc, care crede că “în altă țară” va găsi sensul vieții pe acest pământ, va trăi o poveste ca-n filme (așa cum îmi imaginam eu cu ochii adolescentei protejate de familie).

Patru ani mai târziu, zeci de castinguri neluate, câteva proiecte de scenă în care începusem să prind rădăcini, aplauze la scenă deschisă, noi anturaje, mulți prieteni noi, dar și multe seri de dor, m-au pus în fața unei revelații personale: nu există cu adevărat o dezrădăcinare, pentru că vor rămâne mereu în sol câteva rădăcini care vor profita de prima ocazie și vor prinde din nou viață.

M-a întors cu prima ocazie în țară și o parte din rădăcinile noi au rămas peste ocean, dar cu atât mai bine, voi fi mereu “acasă” pe două continente. Și apropo de reziliența naturii, am primit darul prieteniei de la o persoană care a știut să renască după ce un an nu s-a ridicat din pat, trebuind să reînvețe să meargă și după o pierdere dureroasă în familie. I-a luat deja câțiva ani în care a trebuit să lupte cu noua realitate, în care a acceptat că durerea va face parte din viața ei. Prin ochii ei, prin arta ei și mai ales prin cuvintele ei, am reînceput să mă exprim prin pictură.

Ioana Mocanu la doar 28 de ani este o artistă, fără diplome în domeniu, dar care creează așa cum face, sau cum ar trebui să facă orice artist – din inimă. Fără interese mercantile, fără ținte legate de un viitor somptuos, în luminile reflectoarelor. Ioana, din punctul meu de vedere, este o descoperire, care schimbă vieți prin puterea exemplului și care inspiră prin însăși entuziasmul ei creativ și sensibilitatea ei adâncă. Datorită ei și a rezilienței ei s-a născut această nouă colecție de lucrări pe care vă invit să o vedeți în galeria Senso.”, spune Kira Hagi.

La doar 28 ani, tânăra artistă Ioana Mocanu a trăit experiențe cât pentru două vieți, astfel că abilitățile sale sunt extinse în multe domenii, iar impactul pe care îl are asupra celor care intră în contact lucrările sale artistice este întotdeauna memorabil.

„Am început să scriu ca un mod de terapie a gândurilor și a trăirilor pe care, uneori, le simțeam mult prea puternic. Scriind, eliberam emoțiile ca într-un jurnal secret pe care cuvintele îl purtau cu ele, cu înțelesurile lor, cu sentimentele lor, cu dorul lor… Ceea ce m-a inspirat profund în lucrările Kirei Hagi a fost chiar semnificația „rădăcinilor”, ca o ancoră a sinelui pe care în urmă cu 2 ani simțeam că o pierd. Din cauza unui accident, am traversat o perioadă în care, fiind imobilizată la pat, simțeam cum propriile picioare mi se dezrădăcinau.

“Coincidența” a făcut ca Tata să plece undeva mai Sus decât noi în aceeași zi a accidentului, iar asta a făcut, de fapt, ca rădăcinile mele să simtă că își pierd orice identitate. În anul în care am stat la pat, am început să pictez, să scriu, să citesc mai mult decât niciodată, am învățat să cânt la chitară, stând pe spate…, orice mă ajuta să aduc cuvinte tăcerilor mele de atunci, prin orice formă de exprimare. Acum înțeleg că rădăcinile mele sunt, probabil, undeva în Cer, lângă Tata, pentru că nu mi-aș putea explica altfel cum o prietenie de atâția ani cu un înger cum e Kira ne-a adus astăzi aici, împreună”, spune tânăra artistă Ioana Mocanu.

Articolul Expoziția de pictură „Rădăcini” de Kira Hagi în dialog cu poeziile Ioanei Mocanu, la Galeria Senso din București apare prima dată în Galeria Senso.

„Edith Torony și-a creat și dezvoltat o practică artistică la confluența dintre figurativ și abstract, recognoscibilă ca stil prin cromatica energică și intensă (folosește, bunăoară, culori neon) și prin elementele de sorginte pop-art pe care le inserează pe fundaluri fantastice. Fără a încerca neapărat o încadrare a picturii sale într-un curent sau altul, selecția de față – care reprezintă, de altfel, apogeul unei întregi etape de creație – amintește, poate, de (pop)suprarealism. Avem astfel de-a face, în fiecare dintre lucrările expuse, cu un fel de hartă a unui vis, în care toată simbolistica este dispusă precum într-o carte de tarot mai de grabă decât secvențial-cinematografic. În ceea ce privește tematica abordată, Edith Torony recurge la «dialecte ale limbajului simbolic universal», pentru a-l cita pe Erich Fromm referitor la acel limbaj uitat al viselor, basmelor și miturilor, în sensul că lucrările artistei pot fi interpretate în chei diferite, în funcție de experiența personală a privitorului. Dacă ar fi totuși să numim un element distinctiv, recurent, aparținând imaginarului artistei, care se regăsește din plin în selecția expozițională, acela ar fi focul. Sigur, ar mai fi și norii, carourile alb-negru și dungile alb-roșu dispuse paralel sau radial, dar focul este cel mai puternic reprezentat și înseamnă, în viziunea lui Edith Torony, transformare, refacere, reconstruire.” – Ana Daniela Sultana

Articolul „Incandescent”, o nouă expoziție Edith Torony, la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

„Întâmplarea de față a apărut printr-un proces organic. Suntem un grup care a funcționat câțiva ani sub bagheta actului didactic. Acum nu ne mai leagă nimic sau poate amintirile înrăite de frica dispariției lor. De aceea această faptă s-a născut instinctual, aproape pierzându-și valențele educative. Și iată că nu timpul sau regulile hotărăsc durata relațiilor interumane, ci dorința de a nu pune capăt unui act cu sens. Așadar este o zvâcnire împotriva unei despărțiri inevitabile. În aceeași notă s-a înfăptuit și cercetarea noastră. Produsul în sine este efemer, aproape impalpabil și fără structură ori coloană vertebrală. Aidoma unei munci sisifice, distrusă în cazul nostru de un singur val sau o pală de vânt, rămâne solid scopul, gândul, determinarea și știința. Este o demonstrație sentimentală încheiată într-un mod cerebral. Sunt dovezi ale dorințelor noastre de a controla și înțelege lucruri care depășesc propria logică. Pentru noi a venit vremea să credem în regula care corijează sentimentul.” (Ion Anghel – artist, curator și profesor)

„Continuăm – prin proiectul expozițional «Castele de nisip» inițiat de Ion Anghel – seria de colaborări cu nume consacrate autohtone de curatori-invitați din programul Galeriei Senso. Evenimentul precedent, având-o curatoare pe Raluca Ilaria Demetrescu, a constituit un real succes atât în ceea ce privește aportul de artiști și lucrări noi în portofoliul galeriei, cât și în ceea ce privește diversitatea publicului galeriei, iar anul trecut, colectiva «Desemne de peste an» a reunit lucrări ale studenților secției de Grafică din cadrul Facultății de Arte Plastice a UNArte București, aflați sub îndrumarea coordonatoarei de an, dr. Anca Boeriu. Însă, adevărata reușită a acestei serii ar fi aceea că lucrând cu mentori din domeniul artelor vizuale (Ion Anghel, Anca Boeriu și Raluca Ilaria Demetrescu sunt dintre artiștii care în buna tradiție pedagogică se ocupă, pe lângă propria lor activitate expozițională, și de cea a mai tinerilor lor colegi) putem realmente contribui la formarea noilor generații de artiști, oferindu-le posibilitatea de expunere atât de necesară într-o primă etapă a parcursului artistic. Ion Anghel, în plus, merge cu studenții săi în tabere de creație, «Castele de nisip» fiind produsul unui astfel de demers desfășurat timp de o săptămână, vara aceasta în Deltă, la Sf. Gheorghe. Expoziția ai cărei protagoniști sunt Ion Anghel, Ioana Badea, Robert-Alexandru Burdușel, Ada Jugănaru, Sabina-Elena Legănaru și Ana-Ruxandra Pascu se configurează, astfel, ca o întâlnire între un profesor universitar de pictură și foștii săi studenți, al cărei rezultat nu este, în mod surprinzător, pictura.” (Ana Daniela Sultana – curator al Galeriei Senso)

Articolul „Castele de nisip”, proiect pedagogic și auctorial la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

„La sfârșit de vară, la Galeria Senso, în paralel cu ampla și eclectica expoziție de grup «Clouds & I Clouds», curatoriată de Raluca Ilaria Demetrescu la etaj, se desfășoară, la parter, o altă colectivă, dedicată de această dată artelor focului, o expoziție care aduce împreună lucrări ale artiștilor Dan Băncilă, Liviu Brezeanu, Lucian Butucariu, Dinu Câmpeanu, Daniela Făiniș, Denis Nanciu, Aniela Ovadiuc și Cristian Pentelescu. Dacă la etaj practicile artistice și tehnicile plastice sunt dintre cele mai avangardiste (întâlnim, bunăoară, o instalație realizată de Beaver în care artistul îmbină în mod spectaculos pictura și realitatea virtuală), la parter selecția expozițională mizează mai de grabă pe modalități tradiționale de exprimare artistică: ceramică (Aniela Ovadiuc), porțelan (Daniela Făiniș), sticlă modelată la cald (Lucian Butucariu), sculptură în lemn sau bronz (Dan Băncilă, Liviu Brezeanu, Dinu Câmpeanu și Cristian Pentelescu). Indiferent de etaj, inovația și originalitatea sunt la ele acasă. Dacă majoritatea artiștilor reuniți în «Artele focului» sunt deja consacrați – nu doar pentru publicul galeriei, ci pentru publicul de artă contemporană în general – avem de-a face și cu o revelație: Denis Nanciu, un reprezentant al generației tinere (n. 1999), masterand la UNArte, Departamentul Ceramică – Sticlă – Metal, artist care este prezent în expoziție cu un obiect sculptural realizat din sticlă și metal, al cărui mesaj (fiind vorba de o geantă) poate face trimitere la paradigma consumeristă sau la discursul ecologic.” – Ana Daniela Sultana, curator

Articolul Artele focului, expoziție de grup la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

Articolul „Clouds & I Clouds” – expoziție de grup la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

„Ce amprentă de carbon lasă producerea unui burger? Mai este posibilă  sustenabilitatea (sau dezvoltarea durabilă, cum i se mai spune) în ziua de azi, fără a recurge la niște transformări structurale radicale în societățile de consum, sau este inevitabil un anume tip de hedonism capitalist care duce la excese, risipă de resurse, poluarea mediului și la alte consecințe cu impact asupra schimbărilor climatice? Pe lângă efectele negative pe care le înglobează, noua paradigmă generată de pandemie și de conflictele politico-economice actuale, însă, pare a avea și părțile ei bune, una dintre ele fiind chiar chestionarea creșterii constante a productivității și a supra-producției. La astfel de reflecții ne invită burger-ii din lucrările Mariei Pop Timaru și ale lui Megan Dominescu, pe de o parte. Pe de altă parte, ceramica glazurată a Mariei Pop Timaru în care straturile suprapuse de ingrediente lucesc apetisant ne duce cu gândul la faimoasele replici cu Big Kahuna sau Royale with Cheese din filmul cult «Pulp Fiction» al lui Tarantino. În același timp, secvența redată cu fir textil de către Megan Dominescu (practica sa artistică se numește «rug hooking») într-o lucrare în care un câine în lesă se îndreaptă vertiginos către un burger, invocă o poftă viscerală de fast food. Ambivalență etică, dar certă delectare estetică!” – Ana Daniela Sultana

Articolul „Notes on a post-consumerist landscape” – expoziție capsulă la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

„Domeniu al inefabilului, pictura abstractă – care a constituit încă de la apariția sa în modernism prilej de controversă pentru radicalismul și subversiunea sa – poate părea acum, în raport cu tendințele actuale din arta contemporană, când digitalizarea și politizarea dictează norma, din nou, o strategie aproape iconoclastă. Expoziția de față explorează diferite valențe ale picturii abstracte de azi, de sigur, fără pretenția de a le acoperi pe toate în mod exhaustiv. Întâlnim, așadar, patru tendințe diferite: gestualism la Sabina Legănaru, op art la Florentina Otari, experimente cromatice la Augustin Răzvan Radu și artă conceptuală la Constantin Rusu.

Dacă la Augustin Răzvan Radu miza este culoarea, la Florentina Otari, Sabina Legănaru și Constantin Rusu primează mai de grabă procesul de creație.

Astfel, realizarea selecției a fost deopotrivă o delectare și o provocare mai ales pentru că lucrările – reprezentative pentru practica artistică și stilul bine definit al fiecăruia dintre artiști – lasă mult spațiu interpretării. Să înceapă, așadar, jocul liber al imaginației!” – Ana Daniela Sultana

Articolul 4 tendințe în pictura abstractă contemporană, la Galeria Senso apare prima dată în Galeria Senso.

Expoziția „Once, on the far side of yesterday” prezintă instalația in-situ omonimă realizată de Paul Barbu la etajul galeriei în perioada premergătoare vernisajului și poate fi vizitată între 28 aprilie și 28 mai 2022, de luni până sâmbătă, între orele 12.00 – 19.00. Având-o curator pe Ana Daniela Sultana, proiectul face parte din programul de arte vizuale conceput de Ana Ștefania Andronic (BUZU), directorul artistic al spațiului expozițional.

„«Once, on the far side of yesterday», instalația in-situ a artistului Paul Barbu, ne plasează într-un cadru atemporal și aspațial în care dialogul dintre materiale prevalează în fața unui discurs expozițional predispus politizării, concentrându-și mesajul mai de grabă pe procesul de construcție. Cu dunele sale din bile de polistiren, lucrarea se configurează ca o dioramă utopică, ca o compoziție scenografică sau ca un peisaj «către mare și către soare» pentru a folosi chiar cuvintele artistului, fiind, într-un mod cât se poate de asumat, un gest artistic eminamente efemer. Totodată, «Once, on the far side of yesterday» este și o veritabilă incursiune în practica artistică a lui Paul Barbu, o practică aflată la confluența dintre sculptură, instalaționism și intervenții site-specific, vădit influențată de background-ul său în arhitectură (și de creatori precum Carlo Scarpa, Tadao Ando, Santiago Calatrava sau Alvaro Siza)” – Ana Daniela Sultana  

Articolul „Once, on the far side of yesterday”, instalație in-situ la etajul Galeriei Senso apare prima dată în Galeria Senso.