Romeo Moldovan

Criptica si provocatoare "firma" sub care se dezvaluie publicului Romeo Moldovan, un artist aflat la debutul carierei, poposit in labirintul de sperante al Capitalei de sub Dealul Feleacului, unde s-a instruit in tainele sculpturii. "MAEN" este, asadar, un cod onomastic cu rezonante de institutie sau fundatie culturala, pe care tanarul sculptor si l-a insusit din ratiuni numai de el stiute. S-ar putea ca peste ani acest concentrat de foneme sa ilustreze gloria si atunci va ramane in constiinta noastra ca un pretios si semnificativ loc comun. Pana atunci, Romeo Moldovan este o promisiune, in al carui destin credem, pentru ca ne-a convins ca trebuie sa credem in el.

Expozitia de la Galeria "Orizont" intruneste atributele unui eveniment artistic la scara generatiei pe care acest tanar sculptor o reprezinta. Ceea ce ne ofera expozitia de fata nu are darul de a entuziasma la o privire superficiala. Ea este mai mult un prilej de meditatie asupra poeticii formelor pe care acest artist o exerseaza. Maen sculpteaza, intr-un fel, pentru mai tarziu. Dar o face cu instrumentele unei sintaxe plastice coerente si provocatoare. Ceva spectaculos se insinueaza in formele imaginate de acest artist. El deseneaza - si termenul nu trebuie sa ne descumpaneasca, de aceasta data - in spatiu dupa legi care raspund intru totul posibilitatilor de manifestare si coagulare ale materiei in univers. Romeo Moldovan creeaza cu simtul deplin al materialitatii si al sanselor ei de integrare in ambient. El nu-si propune sa recreeze natura si nici sa o infrumuseteze, premise ce tineau de doctrinele estetice ale confortului social si spiritual. Modernitatea lui Moldovan este una de fond. Daca privim cu atentie tentativele grafice, care domina simezele actualei sale expozitii, observam dezinvoltura cu care, in viziunea acestui artist, se contopesc tendinte si experiente consumate anterior, in expresia lor cea mai concludenta - Picasso, Pollack, Raushenberg, Kazar, Lipschitz... Dupa propriile lui afirmatii, asemenea modele nu le-a cercetat anume, informatia lui in materie nefiind deloc pe masura emisiei artistice pe care o probeaza. O intreaga ontogeneza creativa se manifesta in fiinta sensibila a acestui artist, pe care un remarcabil instinct al formei il conduce la performante ce se retin cu usurinta.

Maen are forta de convertire in semn plastic a fluxurilor sensibilitatii contemporane, al carei rezonator perfect pare a fi. Compozitiile spatiale durate din folie de aluminiu (polisat, sablat, patinat, pictat) au echilibru, suplete, armonie formala, forta expresiva. Lucrarile au prestanta si sunt bine individualizate, cele mai multe, daca nu toate, avand o deschidere monumentala evidenta. Moldovan a gandit aceste forme spatiale cu intentia destinarii lor forului public - incinte cladite, generoase, pe care le poate innobila cu distinctie, piete urbane, ansambluri industriale, memento-uri sculpturale extravilane. Sculptorul a conceput, in elaborarea formelor lui, o ingenioasa succesiune de plinuri si goluri intr-o rafinata dinamica ce ingaduie luminii si aerului sa lucreze vibratil ca o componenta activa a constructiei plastice. Este poate cel mai evident semn ca sculptorul si-a insusit foarte bine lectia maestrilor sai directi (intre care profesorul Vetro, din mana caruia au iesit pleiade remarcabile de exponenti ai artei noastre contemporane), cat si a celor ce s-au impus in campul artei universale. Cum va evolua in planul gandirii estetice acest artist este mai greu de anticipat. Cert este ca vigoarea expresiei lui artistice il recomanda ca pe unul dintre cei mai inzestrati reprezentanti ai noii generatii de sculptori pe care ii avem.

Ceea ce stim acum, dupa marturisirile artistului, este ca intre preocuparile sale de capatai se afla perfectionarea desenului. Dar nu in sensul in care orice sculptor care se respecta o poate face, ci in masura in care aceasta deprindere, acest mestesug poate fi superior asumat, margand pana la performantele graficii de sevalet. Aceeasi penetranta densitate a inventiei in planul formei, aceeasi frenezie a liniei dezvoltate in planuri si traiectorii aleatorii, desprinse, aparent, de orice tentatie narativa, la care artistul adauga suflul unei poetici inovatoare ce-i este proprie. Castigurile pot fi multiple si salutare, chiar si in acceptiunea in care ele vor decide in paralel o prestatie de sine statatoare. Moldovan are calitati certe si in acest sens, cu conditia ca ele sa fie dublate de aportul unei gandiri plastice cultivate, care sa-i articuleze mai pregnant puternicul instinct artistic pe care il are. Culorile se vor supune altfel vointei artistului, linia se va debarasa de alunecarea ratacitoare, compozitia va deveni mai fluenta si mai convingatoare supusa unei idei calauzitoare. Deocamdata, in acest domeniu, Moldovan nu face decat sa demonstreze ca ambitiile sale grafice nu sunt altceva decat alte proiectii ale formei ce-si cere materializarea in spatiu.

Maen ramane, pentru noi, o prezenta a carei voce detine deja virtutile cantului ce a inceput sa se infiripe.

Corneliu Antim