Necolau Ana Maria

Necolau Ana Maria


Referinte Critice


Am avut prima mea expozitie personala la varsta de cinci ani. Acesta a fost doar inceputul acestui joc, participand la mai multe concursuri de desen si avand mai multe expozitii personale, cat si participari in cadrul unor expozitii colective. Cum nu ma puteam opri din desenat, drumul meu era clar…asa ca in clasa a 5 -a am inceput sa urmez liceul Nicolae Tonitza. Formarea mea ca artist a avut loc in acest cadru de la 11 ani pana la 18 cand am terminat liceul. Am avut onoarea, din momentul in care am pasit in lumea graficii de sevalat sa il am ca profesor pe Iuri Isar. Acest om minunat m –a invatat sa simt, sa studiez sa gandesc, si sa iubesc fiecare liniuta trasata pe placa de metal. datorita lui am luat decizia de a continua si la facultate tot in cadrul acestei sectii. Am terminat Nicolae Grigorescu cu un proiect ce a constat intr-o expozitie de gravura si o carte creata de mine, de la concept pana la hartia manuala pe care am printat gravurile.

Imi placea ceea ce fac dar in acelasi timp doream o schimbare,stiam si simteam ca exista mai mult, mult mai mult de explorat in aceasta lume a artelor. Am ales sa dau admitere pentru masterat in Florenta. Unele dintre cele mai importane si interesante proiecte ar fi communication box, o instalatie video in centrul Florentei, filmul Grazie a Joseph, proiectul in cadrul facultatii Libera Accademia di Belle Arti di Firenze, unde am fost acceptata si transpusa intr-o lume fascinanta. In timpul masteratului am facut prin rotatie cursuri cu diferiti artisti ce ne-au ajutat pe mine si pe colegii mei sa participam la multe proiecte educativ ,,verde que te quero verde ‘’, unde am creat un eveniment street art, desenand impreuna cu sute de oameni pe asfalt pentru incurajarea amenajarii acelui spatiu, sau work shopul in cadrul caruia am amenajat spatiile dintr-o gara parasita pentru un festival artistic.

Aici am trecut brusc la digital. Am facut cursuri de foto in cadrul facultatii, proioectul meu final fiind reprezentat de fotografii printate pe panza.

Cursurile, proiectele, zecile de expozitii pe care le-am vizitat acolo m-au calauzit catre arta contemporana, am invatat sa o inteleg, sa o simt si sa-mi devina sursa de inspiratie pentru proiectele mele. In acest an mi-am hranit sufletul si intelectul intorcandu-ma in tara cu o noua viziune.

Mi-am dorit sa aprofundez digitalul asa ca am urmat si foto-video in cadrul universitatii de arta Nicolae Grigorescu. De la foto am trecut aici la urmatorul pas, instalatia video ,,The End’’ ce a reprezntat proiectul meu final in cadrul acestui master.

Masteratul din Italia deja ma motivase sa mai realizez o expozitie foto, si sa fiu auto-didact in ceea ce priveste instalatiile video.

Avand inca multe lacune pe care doream sa le inlatur, mi-am dorit sa urmez si doctoratul in arte plastice. In timpul doctoratului am inceput sa pictez, la inceput timid, in acrilic, apoi dupa un an ajungand sa pictez foarte colorat si in ulei. Un contrast destul de mare cu ceea cea predominase pana atunci in viziunea mea de grafician. Nu privesc acest lucru ca pe o evolutie, ci pur si simplu o etapa in a ma percepe pe mine si modalitatile de a fi sincera cu ceea ce simt si exprimarea starilor.

Un artist trebuie sa fie sincer. 

Lucrarea mea de doctorat se numeste ,,gest.mimica.model.poza’’, in aceasta carte am aprofundat ce inseamna arta in mai multe domenii cum ar fi psihologie, anatomie, teatru, film, istoria artelor. Cel mai mult mi-a facut placere studiul in cadrul capitolului ‘’gestul si arta in lumea teatrului’’ unde am intervievat mai multi actori.

Un artist trebuie sa studieze sincer si sa munceasca mult. In spatele unui concept se afla un intreg univers.

Cu artistii nu trebuie sa vorbesti, ci sa comunici. Lumea ta trebuie sa interactioneze cu lumea lor, dar nu intr-un mod brutal. Noi oferim, cei ce ofera sunt sensibili.

Una dintre cele mai mari realizari ale mele de pana acum, exceptand proiectele si expozitia mea din Italia, a fost expozitia de anul trecut de la Viena, vis pe care l-am realizat cu ajutorul ICR–ului.

Noi, artistii, visam mereu, dar visul se implineste doar daca il iubim si il credem.

Ca artist doresc sa experimenez in continuare, acum pregatind un performance, o noua provocare pentru mine.