Lucian Butucariu

Materialul si tehnica utilizate de Lucian Butucariu ii permit crearea unor forme pure, intens colorate, vaporoase sau compacte, dupa caz; formele sale spatiale evolueaza potrivit principiilor fototropismului (miscare de indreptare a elementelor vegetale spre sursa de lumina) si acapareaza, ordonat si energic, spatiul din jur; aceasta sursa se afla, de obicei, in exteriorul obiectului care se inalta, cu eforturi si prin adanci prefaceri, spre lumina. In zona intunericului si deloc intamplator, pasarea aleasa spre intrupare este bufnita, martora a noptilor si tenebrelor din care nu se mai poate desprinde. Si totusi – sugereaza Lucian Butucariu –, intre aceste extreme legatura se poate face prin iubire, care lumineaza (din interior), Fructul pasiunii. - Dr. Doina Pauleanu, critic de arta si director al Muzeului de Arta din Constanta.

O activitate sustinuta cu exigenta si discretie a configurat, in timp, personalitatea aparte a lui Lucian Butucariu, indraznim a spune, sculptor si pictor in sticla. Iubind sticla pentru frumusete si stralucirea ei, preocuparea constanta a artistului este de a-i pune in valoare calitatea, transparenta, si culoarea, ceea ce l-a facut sa puna pe un plan secund sticla suflata zabovind, cu precadere in fata blocurilor masive de cristal. Prin migaloasa slefuire - opera de macro - diamantar! - lumina strabate dirijat blocul de sticla, antrenand astfel si privirile noastre. Descoperind cu uimire sori colorati sau adancuri de mare, iar uneori, datorita unor abilitati tehnice, sugestii de flori sau fructe amintind pretioasele chihlimbaruri in care zac marturii din vremuri imemoriale. Pentru a mari forta expresiva a sticlei, suprafetele mate alterneaza cu cele translucide iar ascestea cu cele discret atacate cu acid, fiecare gest al artistului fiind un tribut de recunostinta si admiratie adus nobilului material. Uneori, tot din dorinta de a pune in valoare calitatea sticlei, Lucian Butucariu imagineaza compozitii spatiale, carora le asociaza metalul, conceptie monumentala impunandu-se in ciuda dimensiunilor reduse – de interior – ale acestor opere. Din timp in timp, vocatia de pictor a lui Lucian Butcariu se concretizeaza sub forma unor vase ale caror forme simple sunt doar un pretext pentru desfasurarea unei cromatici severe si rafinate, contrastand cu stralucirile luminoase ale blocurilor de cristal.” - Radu Ionescu, text publicat in catalogul expozitiei de sticla Lucian Butucariu/ Catalog expozitie martie-aprilie 1989, Galeria Galateea, Calea Victorei 132

Tipar executat la C.C.S. - Atelier scoala – sub comanda numarul 6135/89

Cu fiecare expozitie a sa, Lucian Butucariu ataca un nou drum, mai dificil, mai pieptis decat cele anterioare. Si tot de fiecare data ajunge la capat, de acolo de unde poate privi cu satisfactie atat greutatile intampinate cat si rezultatul implinit al gandurilor sale. Fara a nega sau a pune in umbra rezultatele anterioare, de data aceasta Lucian Butucariu transforma sticla in pretextul necesar punerii in lumina a calitatilor sale ce tin de domeniul sculpturii si al relatiei acesteia cu artele decorative. Blocul de sticla sau sticla suflata capata sub mana sa forme ciudate, insolite, ciudatenia accentuata adesea prin atacarile succesive cu acid. Stralucirii sticlei i se opune apoi duritatea metalului in care este prinsa asemeni unei bijuterii barbare impodobita cu papisoane masive. Dialogul intre sticla si metal este ciudat, primitiv si rafinat in egala masura, modern si evocator al unor tehnici de mult uitate. Din cand in cand, o piesa in email sau pictura pe sticla ce evoca de departe, vitraliile aduc diversitatea necesara expozitiei si tot o data pun in evidenta alte fatete ale personalitatii lui Lucian Butucariu artistul al carui drum ascendent ne prezinta astazi doar un popas in urcusul sau.” - Radu Ionescu, catalogul expozitiei de la galeria Galateea, septembrie 1991/ Volumul: „ Printre artistii plastici contemporani” / Editura: Maiko, 2003 ISBN: 973-85606-9-1, Pagina 211-212

Suflul cuptorului: suflete si strigate

Dintre toate materiile prime ale artelor vazului, sticla are cea mai mare seducţie tactila si optica. De aici incolo, ca sa supui frumuseţea ei intrinseca, e nevoie de o anume „incandescenţaˮ in decizie. Cand poti sa depasesti rigoarea tehnologicului spre cautari de modelaj expresiv-psihologic in sticla, inseamna ca ai infuzat mineralitatea siliciului cu o rara seva de umanitate. Este cazul demonstratiei expozitionale din 2012, de la Galeria Simeza: „Inchipuirileˮ lui Lucian Butucariu. Sunt homunculi fara membre, cu chip intens framantat, compusi in cresteri globulare ca naluci inghetate ale lavei de sticla. A fost pentru a treia oara o etalare de laborator stilistic in salile galeriei, la trei decenii de la absolventa bucuresteana. Butucariu are un palmares cu aproape zece expozitii personale si, incepand cu 1988, participari importante pe meridianele Art Glass-ului. Este un model de artist-sticlar cu experienta industriei, apoi cu o merituoasa volta universitara si curatoriala pentru scena artelor focului. Creator acum de antropomorfisme, Lucian Butucariu este un misterios-priceput, inspirat si straluminat de foc „sculptorˮ, am putea spune. - Aurelia Mocanu, critic de arta, fragment text „Suflul cuptorului: suflete si strigateˮ/ „INCHIPUIRIˮ, Editura: UNARTE, 2014/ ISBN: 978-606-720-028-7/ Pagina 16