Ion Iancut

Vitelul de aur-sculptura-ion-iancut




Referinte Critice


Cu o vocație descoperită de timpuriu și cultivată cu consecvență de-a lungul anilor, Ion Iancuț și-a construit un discurs inconfundabil în sculptura contemporană. Opțiunea sa pentru morfologii cu o deosebită sarcină imaginativă are rațiuni adânci, întemeiate pe aderența la cultura arhaică care își caută drum prin neîncetatele expierențe ale actualității. (…) Elementul antropomorf, mereu prezent în creația lui Ion Iancuț, nu apare din dorința de a dezvălui amănunte particularizatoare, care să funcționeze sub zodia portretisticii, în care domină intențiile mimetice. Mult mai importantă i se pare artistului să plaseze forma sculpturală (în general, elemetele demersului artistic, aparținând regimului volumetric, discursului pictural sau grafic) în punctul central al unei discuții despre om, despre condiția umană, în perspectivă existențială și filozofică. Există, de aceea, o anume perspectivă teatrală, care presupune o distanță contemplativă, dar care solicită în același timp privitorul. Personajele care populează spațiul lucrărilor sale sunt „văzute”, de regulă, în mișcare, în unghiuri neașteptate, care mențin o irepresibilă impresie de manifestare, de neîntreruptă activitate. Ele evocă teritoriul mitologiei sau al legendelor literare (Adam; Centaur; Fiul risipitor; Ulise) sau pot impune imagini simbolice (diverse întruchipări ale Căutătorului de lumină). Spațiul existenței poate fi traversat de aedul singuratic, un „observator” pătrunzător al spectacolului vieții. (…). Dincolo de aspectele tehnice (din acest punct de vedere, virtuozitatea lui Ion Iancuț este impresionantă), avem de-a face cu o un univers artistic omogen.”

AntropomorfiiConstantin PrutMai, 2012

Există in arte plastice o tendință, activă de mai multe secole, ce rezumă în forme si alegorii compoziționale de o surprinzătoare unitate tipologică acel chip al omenirii, care în expresie literară ar corespunde dramei și tragediei. O artă a duhului rătăcit și împovorat al ființei umane, o artă a bolgiilor infernale pe care omenirea este silită să le parcurgă în drumul mântuirii sale. Un drum ce se dovedește fără sfârșit, tot mai întunecos și mai contorsionat. Este, dacă vreți, alternativa tulbure și schimonosită a proiecției paradisiace spre care năzuiește creatura umană, realitatea pe care chiar o trăim cei mai mulți dar pe care cel mai adesea refuzăm sa o vedem, în ciuda evidenței ei. Un coșmar care ne cotropește, vrem sau nu vrem, și care a fost ilustrat în istoria civilizației de suita infinită a carnagiilor si rătăcirilor decrepite, de smintirea bestială a minților, ce amenință pană și azi bruma progresului pe care omenirea își închipuie că l-a realizat.

Artele au fost întotdeauna oglinda conștientă si nemiloasă a acestor crize distructive din istoria umanității. Exercitarea acestui sentiment al tragicului, cu toată vocația lui moralizatoare și avertizoare, a zămislit mari opere și nemuritoare conștiințe artistice. Dar numai atât! Efectul lor în timp, asociat celui al filozofilor și teologilor, al moraliștilor si poeților, al muzicienilor și pedagogilor nu a găsit ecoul cuvenit în conștiința puternicilor zilei decât cu rare excepții. Un destin paralel împinge omenirea pe drumul propriei pierzanii.

Într-o asemenea ipostază se situează astazi Ion Iancuț, artist cu un ascuțit instinct al civității, dublat de o profundă fervoare religioasă (dar nu mistică!), care îi conferă o anume statură morală în susținerea discurslului său plastic.

Artistul își surprinde publicul cu o bogată serie de compoziții în pastel, susținute si de câteva dintre cunoscutele sale creații sculpturale. O expoziție de o coerența a viziunii plastice și a mizei tematice cum nu se întâlnește la tot pasul. Acesta, deoarece artistul însuși manifestă o constanță puțin comună în urmărirea temelor preferate. O existență a sordidului și banalului pe care o radiografiază cu severitatea celui deprins să cumpănească totul în lumina marilor modele biblice și mitologice. El antepune efemerul duratei și mizeria esenței dăinuitoare. Lumea lui Iancuț pare a fi una a neputinței suverane: bătrâni, milogi, orbi, sluți, o faună despuiată de spirit, vermicidă, extrasă din ramele lui Bosch și Bruegel, hălăduind în afara oricărei cardinalități. Din când în când, o undă de candoare iluminează acest orizont închis, suficient sieși: copilăria și maternitatea. Două simbouri cu adâncă reverberație morală și creștină, ce atribuie acestui spațiu amorf, al redestinării viului doar în accepțiunea lui biologică, rudimentară, alternativa restaurării sale prin spirit, credință și acțiune purificatoare. Artistul pune în mișcare semnele sublimității emoționale și raționale primordiale: redescoperirea umanității prin omul însuși, înțeles ca ins mântuit. Iancuț nu-și crucifică personajele, pentru a le vindeca de morbiditatea spiritului și a sentimentelor. El le acordă șansa regăsirii revelate. Copilăria și maternitatea dețin, în viziunea artistului, puterea sacră a icoanelor recuperatoare. Neîmplinirea acestor modele, aflate în alcătuirea naturală a omului, pare să ne avertizeze Iancuț, perpetuează rătăcirea lumii în mlaștina nemântuirii. Desenele sale nu fac decât să amplifice acest avertisment la scara uni nesfârșit cortegiu de personaje – spectre trufașe ale neputinței și impudorii – trecute prin arhetipal al omului infernal. Viziune dantescă și protestatară, totodată, pe care unii o numesc expresionism, dar care, ca atitudine estetică și morală, este veche de când lumea, Iancuț aparține acestei ilustre falange de conștiițe artistice, care se nutresc din acest malefic marasm al lumii, cu speranța că strigătul său va fi odată vindecător!”

CORNELIU ANTIM

Critic de artaMartie 1995




Curriculum Vitae


S-a nascut la 28 februarie 1950 in Răducăneni, Judetul Iași. Este un sculptor și desenator român, o personalitate marcantă a artei plastice românești

Studii:

A absolvit în 1974 Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu” din București. În 1977 devine membru al Uniunii Artiștilor Plastici din România.

Expoziții personale:

1974 – Galeria Kalinderu București

1975, 1977 – Galeria Orizont București

1982, 1987 – Galeria Simeza București,

1986 – Galeria Cialdi – Civitta Vechia Italia

1990 – Catedrala Montevergine Noto

1993 – Galeria Groot Schuylenburg Olanda

1995 – Galeria Calderon București

1995 – Galeria Konsthallen Museum

1996 – Galeria Bryggerit Trelleborg Suedia

1997 – Park Theatre Iserlohn Germania

2009 – Palatul Parlamentului România

2010 – Muzeul Municipiului București

2010 – Galeria DANA, Iași

2010 – Galeriile Regale Casino – Sinaia

2010 – Galeria de arta Scit’art – București

2011 – Galeria de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici Focșani

2012 – Calpe Gallery, Timisoara

2012 - Galeria Dana - Iasi

2013 - Galeria de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici, Focșani

2013 - Muzeul Tării Crișurilor - Oradea

2014 - Galeria de Artă a Uniunii Artiștilor Plastici, Focșani

Simpozioane de sculptură:

1975 – Măgura Buzău România

1976 – Lazarea Romania

1977 – Arcuș Romania

1978 – Măgura Buzău România

1979 – Burgas Bulgaria

1980 – Căsoaia România

1982 – Măgura Buzău România

1985 – Leipzig Germania

1986 – Visnerysbacy Cehoslovacia

1987 – Hobita România

1989 – Mtheta Gruzia

1990 – Soveja România

1991 – Oarba de Mureș România

1992 – Dumbrava Sibiului România

1992 – Borkel & Schaft Olanda

1993 – Apeldoorn Olanda

1994 – Otaru Hokaydo Japonia

1995 – Sângiorz Băi România

1996 – Galați România

1996 – Constanța România

1997 – Iserlohn Germania

1999 – Lebăda București România

2007 – Dorohoi România

2008 – Gărâna Reșița România

2009 – Sculptură monumentală metal Giurgiu, Romania

Expoziții de grup

1975, 1978 Măgura, Buzău

1976 Măgura Lazarea

1979 Burgas, Bulgaria

1980 Casoaa, Zarand

1985 Leipzing, Germania

1986 Visne Rysbacy, Cehoslovacia

1989 Mheteta, Gruzia

1992 Dumbrava Sibiului, Borkel e Schaft, Olanda

1993 Apeldoorm, Olanda

1994 Otaru–Hokaido, Japonia

1994 Muzeul Național de Artă în 1994 (cu Horia Bernea, Ion Stendl, Virgil Almasanu ), 1995 Suedia (cu Nicolae Alexi, Sorin Ilfoveanu și Ștefan Câlția ), Simpozionul International de Sculptură

Tabere de Sculptură:

Ia parte la taberele de sculptură de la Măgura, Arcuș, Hobița, Burgas (Bulgaria), Soveja, Dumbrava Sibiului, Galați, Constanța, Leipzig, Otaru Hokaido (Japonia), Borkel & Schaft, Olanda; Simpozionul Internațional de Sculptură George Apostu ; 2007 Dorohoi ;2008 Gărâna, Banat

Premii si distincții:

1976 Premiul Revistei de specialitate Amfiteatru1979 Marele Premiu la Simpozionul de sculptură, Burgas1981 Premiul pentru Sculptură la Bienala de plastică mică, Budapesta1982 Premiul pentru Sculptura al Uniunii Artiștilor Plastici;1985 Premiul „Una Cultura per Europa” acordat de Institutul Cultural din Italia1989 Premiul I la Simpozionul internațional de sculptură Mtheta, Gruzia1990 Medalia de aur „Dantesca”, Ravena, Italia (grup)1993 Premiul pentru sculptură ambientală Sibiu, România.