Eugen Bratfanof

Muzicala I-pictura-eugen-bratfanof




Referinte Critice


(…) Eugen Bratfanof pregătește lucrări noi, de dimensiuni variate (cu precădere medie și mare), pe coordonatele esențiale care deja l-au caracterizat, singulare în pictura românească de azi: chipul uman/ tipologii umane (chipuri transfigurate reproduse în cele mai mici detalii); cuplul/relațiile de cuplu în diverse ipostaze ale vieții cotidiene; atmosfera apăsătoare și nesigură (sentimentul de incertitudine, de așteptare, de neclar, nedefinit, obscur) de regulă plasată în interior de camere și nu în peisaje naturale; pretextul muzical pentru compoziții plastice ce au ca temă centrală trăirea paroxistică și transfigurarea, determinate de ascultarea (pentru public) sau reproducerea (pentru instrumentist) a unei arii muzicale; tema religioasă.
Carmen Mușat Coman, Ziarul Financiar, 2002

Eugen Bratfanof este un suprarealist la fel de coerent ca oricare dintre maeștrii adjudecați de istorie. Dacă pictura sa ar fi circulat în Europa, e foarte posibil că ar fi considerată una dintre cele mai sesizante reușite ale suprarealismului tandru, dacă nu chiar cea mai semnificativă tentativă de revigorare a unei metode prin extaz liric.
Tudor Octavian, Pictorul Eugen Bratfanof, 2004

Eugen Bratfanof este mult mai cunoscut și mai prezent în cercurile artistice și prin galeriile din vestul Europei, unde compozițiile și portretistica sa, ca și fineța rafaelită a desenului și insolitul viziunii plastice (amintind cumva de experiențele flamande renascentiste și de cele ale lui El Greco în tratarea perspectivei) au stârnit constant o audiență sensibilă și receptivă. (...) Cel mai adesea, artistul își echilibrează acest tablou al trărilor introvertite și dramatice cu inducerea unui simbol de reverie sonoră, care armonizează atmosfera și o obiectivează. Aproape în toate tablourile lui Bratfanof găsim figurat explicit un reper muzical – un pianist în recital solitar, violoniști, celiști în trio-uri ori cvartete învăluite în febrilitatea unor armonii acustice camerale. Singurele elemente dinamice în compozițiile acestui pictor al unei umanități cotropite parcă de încremenirea tragică a propriilor speranțe și elanuri, sunt aceste personaje histrionice, înveșmântate în straie prețioase, ca niște sacerdoți ai luminii.
Corneliu Antim, România Liberă, 2002

Cred că la prima vedere, atunci când ne întâlnim cu tablourile lui Eugen Bratfanof ne sar în ochi, chiar ochii. Dincolo de asta însă este atât de multă viață exprimată în niveluri pe care pictorul ni le transmite în tonuri specifice numai acestuia.
Mihaela Helmis, Radio România Actualități, 2019

Eugen Bratfanof este un pictor pe care l-am descoperit de curând, deși el ar fi trebuit descoperit de multă vreme. Eugen Bratfanof este pictorul de oameni, de chipuri, de personaje care joacă în pânzele sale ca pe o scenă într-un spectacol al cărui regizor este. Deși vine din Tulcea, de la marginea orașului, unde nu ți-ai imagina cu ușurință că se nasc lumi, ei bine, Eugen Bratfanof are alură europeană prin construcție. Ar fi putut trăi și în București, și la Paris, dar și pe o insulă în Deltă, lumea lui interioară, populată de atâția oameni-personaje-actori ar fi fost la fel de largă. Pentru că a semnat până acum peste 1000 de lucrări în care sunt numai chipuri umane, chipuri care trăiesc, care trădează emoții și amintiri.
Cristina Stănciulescu, www.cristinastanciulescu.ro, 2019




Curriculum Vitae


Eugen Bratfanof s-a născut la Tulcea, pe 1 octombrie 1941, în familia lui Marin, croitor, și a Frosinei, casnică.

A absolvit Liceul de Arte Plastice „Nicolae Tonitza“, promoția 1961 și a studiat între 1961 și 1967 la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu“, București, unde i-a avut profesori pe Corneliu Baba și Alexandru Ciucurencu, asistent Vasile Grigore.

A debutat la 15 ani cu o expoziție locală de acuarelă.

Începând cu anul 1969 participă la expoziții de grup și una personală (în 1985), la toate selecțiile filialei Tulcea a UAP și la diverse manifestări de grup, în țară și în străinătate. Între anii 1967 și 1975, a fost profesor de desen la Școala de Muzică (secția de Artă Plastică) din Tulcea. Din 1978 până în 1987, a deținut catedra de pictură la Școala Populară de Artă Tulcea, mulți dintre elevii săi devenind ulterior artiști profesioniști.

O seamă de lucrări ale artistului au figurat în expoziții internaționale din Danemarca, Germania, Franța, Italia (Bienala de la Florența 2005).

În 2017 a fost publicată o nouă ediție - completată, coordonată și editată de către criticul de artă și scriitorul Tudor Octavian.

Pictorul revine la finalul anului 2019 pe scena de artă bucureșteană cu o nouă expoziție personală de pictură la Galeria Galateca, expoziție intitulată Eugen Bratfanof – Între lumi (decembrie 2019 – februarie 2020).

Lucrări semnificative din creația pictorului figurează în colecții particulare din Suedia, Grecia, Italia, Franta, Germania, Statele Unite, Canada, Spania, Danemarca, China, etc.