Eugen Bratfanof

(…) Eugen Bratfanof pregătește lucrări noi, de dimensiuni variate (cu precădere medie și mare), pe coordonatele esențiale care deja l-au caracterizat, singulare în pictura românească de azi: chipul uman/ tipologii umane (chipuri transfigurate reproduse în cele mai mici detalii); cuplul/relațiile de cuplu în diverse ipostaze ale vieții cotidiene; atmosfera apăsătoare și nesigură (sentimentul de incertitudine, de așteptare, de neclar, nedefinit, obscur) de regulă plasată în interior de camere și nu în peisaje naturale; pretextul muzical pentru compoziții plastice ce au ca temă centrală trăirea paroxistică și transfigurarea, determinate de ascultarea (pentru public) sau reproducerea (pentru instrumentist) a unei arii muzicale; tema religioasă.
Carmen Mușat Coman, Ziarul Financiar, 2002

Eugen Bratfanof este un suprarealist la fel de coerent ca oricare dintre maeștrii adjudecați de istorie. Dacă pictura sa ar fi circulat în Europa, e foarte posibil că ar fi considerată una dintre cele mai sesizante reușite ale suprarealismului tandru, dacă nu chiar cea mai semnificativă tentativă de revigorare a unei metode prin extaz liric.
Tudor Octavian, Pictorul Eugen Bratfanof, 2004

Eugen Bratfanof este mult mai cunoscut și mai prezent în cercurile artistice și prin galeriile din vestul Europei, unde compozițiile și portretistica sa, ca și fineța rafaelită a desenului și insolitul viziunii plastice (amintind cumva de experiențele flamande renascentiste și de cele ale lui El Greco în tratarea perspectivei) au stârnit constant o audiență sensibilă și receptivă. (...) Cel mai adesea, artistul își echilibrează acest tablou al trărilor introvertite și dramatice cu inducerea unui simbol de reverie sonoră, care armonizează atmosfera și o obiectivează. Aproape în toate tablourile lui Bratfanof găsim figurat explicit un reper muzical – un pianist în recital solitar, violoniști, celiști în trio-uri ori cvartete învăluite în febrilitatea unor armonii acustice camerale. Singurele elemente dinamice în compozițiile acestui pictor al unei umanități cotropite parcă de încremenirea tragică a propriilor speranțe și elanuri, sunt aceste personaje histrionice, înveșmântate în straie prețioase, ca niște sacerdoți ai luminii.
Corneliu Antim, România Liberă, 2002

Cred că la prima vedere, atunci când ne întâlnim cu tablourile lui Eugen Bratfanof ne sar în ochi, chiar ochii. Dincolo de asta însă este atât de multă viață exprimată în niveluri pe care pictorul ni le transmite în tonuri specifice numai acestuia.
Mihaela Helmis, Radio România Actualități, 2019

Eugen Bratfanof este un pictor pe care l-am descoperit de curând, deși el ar fi trebuit descoperit de multă vreme. Eugen Bratfanof este pictorul de oameni, de chipuri, de personaje care joacă în pânzele sale ca pe o scenă într-un spectacol al cărui regizor este. Deși vine din Tulcea, de la marginea orașului, unde nu ți-ai imagina cu ușurință că se nasc lumi, ei bine, Eugen Bratfanof are alură europeană prin construcție. Ar fi putut trăi și în București, și la Paris, dar și pe o insulă în Deltă, lumea lui interioară, populată de atâția oameni-personaje-actori ar fi fost la fel de largă. Pentru că a semnat până acum peste 1000 de lucrări în care sunt numai chipuri umane, chipuri care trăiesc, care trădează emoții și amintiri.
Cristina Stănciulescu, www.cristinastanciulescu.ro, 2019