Nelinistit si nelinistitor, Eduard Duldner nici nu doreste sa pare altfel decat este. Il intereseaza si il atrag neconditionat, dimensiunile fractionale si formele emergente, pentru a folosi doua din titlurile sale, dar si teoria haosului (sau stiinta complexitatii), care se bazeaza pe (si il citam) „studiul formulelor iterative simple, care produc rezultate complexe, imprevizibile. In limbajul comun cuvantul haos implica dezordine sau aleatoriu, dar in acest sens, semnifica o ordine subiacenta, impredictibila, din care modelele apar in timp. Aceste modele fractale au o serie de atribute speciale, care le fac diferite de formele geometrice euclidiene. Un aspect unic este acela ca frontierele lor sunt infinit de complicate si sinuoase, astfel incat este imposibil de prezis daca puncte din vecinatate se afla in interiorul sau in afara formei.
Aceasta complexitate este pusa in legatura cu faptul ca fractalii ocupa dimensiuni fractionare...” In planul imaginii, frontierele lor sinuoase si complicate le fac vulnerabile si penetrabile, expuse unor stari limita si constranse a trece simultan prin diferite faze de constrictie sau de dilatare, cu apetenta catre plan sau catre volum, catre ductul liniei sau catre pata sobra si stapanita de culoare. Preocupat sa stavileasca asaltul formelor aleatorii, Eduard Duldner intervine la timp si introduce in compozitie o sarpanta ferma, subiacenta, care poate si are toate sansele sa dobandeasca atributele unui model.– Dr. Doina Pauleanu, critic de arta si director al Muzeului de Arta Constanta.
Eduard Duldner a lucrat cu toate mijloacele aflate in posesia sa pentru a-si gasi drumul in labirintul artei contemporane. Panzele sale...exced figurativul, desi putem regasi in ele emanatia unui profund angajament fata de natura. Pictor si interpret al momentelor emotionale, pornind de la forme si, mai ales, de la culori, el isi realizeaza lucrarile cu materiale sensibile si suple, aplicate pe panza in pasta, cu cutitul sau pensula...Contempland lucrarile sale devii constient de tensiunea care exista intre actiune si meditatie, intre travaliu si meditatie, intre evadare si contemplatie. Gasim inca, in peisajul artei si al culturii, oaze unde lucreaza artisti cu idei proaspete si plini de entuziasm, si unde mana murdara a lui mamona nu a patruns inca. Eduard Duldner este dintre acestia. Limbajul artei sale este limbajul inimii sale, pe care nu-l vom putea intelege decat cu inima. Din momentul in care ochii nostri pot regasi odihna si inima noastra pacea emotiei, acest artist atat de sensibil isi va fi atins scopul sau, asa cum spunea el insusi, i se va fi implinit speranta ca lucrarile sale sa raspunda asteptarilor publicului flamand. - Prosper Van Leeuw, (Introducere la expozitia lui Eduard Duldner, la Diest)
Relatia artistului cu lumea inconjuratoare se dezvolta din exterior spre interior - cu accente dramatice in plan psihic - sau din interior spre exterior, rezultand din aceasta miscare o atitudine de protest ..., aluzie la felul in care artistul se raporteaza la mediul social. Este "un microcosmos de forme mici, prinse intr-un joc viu de interrelatii si alcatuind un tot armonic, caractere negre cu miscari anguloase si inflexiuni moi, ritmizarea unor forme elementare si colorarea unor mari suprafete”... o mica lume nascuta dintr-o privire pornita din interior, prinsa in culori si contururile unor obiecte modificate de aceasta privire, o lume parca alcatuita din zone intunecate vii, miscatoare. - Iulia Argint, (La galeria Caminul Artei expozitie-protest la adresa relatiei artistului cu lumea)
Viziunea lui eduard duldner asupra lumii sta sub semnul incrancenarii. In mod evident relatia lui cu realul e tensionata, problematica si plina de nelinisti rodnice in plan creator. O sensibilitate agresata de cotidian, de dizarmoniile lumii contemporane, se marturiseste indirect, aproape disimulat… este pe de alta parte evident ca artistul s-a lasat fascinat de tehnica la care recurge… de posibilitatile expresive ale culorii si ale suportului, jucandu-se efectiv, in sensul cel mai bun al termenului, cu pasta si cu hartia. - Luiza Barcan, (Incruntare si Suras pe simezele de la Caminul Artei)
In cadrul expozitiei Expresivitate si culoare de la galeria Senso, o enclava la etaj este dedicata unei mici "personale" Eduard Duldner, in care sunt prezentate trei grupuri de lucrari de grafica, realizate in tempera, Confruntare, Halucinatie si Dialog. Ciclul Dialog este, de fapt, o poveste despre imposibilitatea dialogului. Brunurile si negrul, cu accente de rosu, formele miscate, tensionate, generatoare de neliniste si chiar violenta contrazic titlul lucrarilor. Aceeasi gama cromatica bazata pe brun si negru, cu accente de alb o intalnim si in Halucinatii. Suprafetele intunecate sunt intrerupte, fulgurant, de semne marcand o "scriere" incifrata, iar formele apartin unei lumi deconstruite. Sunt forme mici, prinse intr-un vartej de conexiuni, intalnindu-se si despartindu-se intr-un ritm alert, parand, din timp in timp, sa contureze figuri omenesti sau arhitecturi fantasmatice. Cu o mai explicita adresare, ciclul Confruntare face apel la coride. Intr-un spatiu continuu, prezentari secventiale de tauri, urmandu-se uneori ca in picturile rupestre, devin metafora cotidianului. Silueta umana aproape lipseste, elementele de arhitectura schitate in partea de sus a imaginilor vorbesc prin specificitatea lor (influente maure, elemente baroce) aparent despre Spania, de fapt, despre amalgamata lume contemporana, cu diversitatea ei creatoare de interrelatii, dar si de divergente. Gama cromatica se schimba, fondurile ocru sau rosu scot in evidenta forta volumelor negre ale corpurilor taurilor, antrenate intr-o miscare energica, violenta chiar. Absolvent al Universitatii de Arta din Bucuresti, la clasa profesorului Marin Gherasim, Eduard Duldner a reusit sa-si formeze o personalitate distincta, lectia maestrului fiind vizibila numai in capacitatea de esentializare a mesajului, in monumentalitatea pe care o confera chiar si formelor faramitate. Artistul a avut pana acum cinci expozitii personale. Aceasta a sasea prezenta distincta de la galeria Senso este relevanta pentru universul creator tensionat al artistului, pentru stiinta sa in construirea compozitiei, in manuirea sugestiva a culorii, pentru capacitatea de a comunica incertitudinile lumii contemporane. - Victoria Anghelescu, (Semnele timpului nostru)
Nascut la 4 noiembrie 1960 in Bucuresti.
Studii:
Licentiat in arte plastice si decorative al Universitatii de Arta din Bucuresti, Facultatea de Arte Plastice, Sectia Pictura, Clasa profesor Marin Gherasim.
Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania, sectia Pictura
Liceul de arta „Nicolae Tonitza” Bucuresti
Colegiul german „Goethe” Bucuresti
Activitate :
Dupa 1997 liber profesionist, colaborari cu opera romana- Bucuresti, Biserica luterana – Bucuresti, 2007-2009 profesor de Educatie plastica la colegiul German Goethe - Bucuresti
Lucrari: pictura, grafica, arta religioasa (icoane pe sticla, pe lemn, fresca), restaurare
Calatorii de studii si documentare: Italia, Belgia, Olanda, Franta, Germania, Grecia
Membru al Uniunii Artistilor Plastici din Romania
Expozitii personale:
2007 Romania, Bucuresti - Galeria Senso;
2005 Romania,Bucuresti - Galeria Caminul Artei;
1996 Belgia, Diest – Lackenhal;
1996 Belgia, Lummen – Onze-Lieve-Vrouwkerk
1995 Belgia, Diest- Begijnhof;
1995 Belgia, Tessenderloo - Cultureel Centrum;
1995 Belgia, Lint - De Witte Merel Centrum.
1993 Romania, Bucuresti – Fundatia Europeana Dragan
Expozitii de grup:
2014 Romania, Bucuresti – Galeria senso;
2000 Italia, Venetia - Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica;
1998 Romania, Bucuresti - Casa Americii Latine;
1997 Romania, Bucuresti - Galeria Apollo;
1996 Italia, Venetia - Institutul Roman de Cultura si Cercetare Umanistica;
1995 Romania, Bucuresti, Expozitia Municipala - Teatrul National galeria etaj 3 /4;
1994 germania, Passau – „Bildergalerie auf der Brücke”;
1993 Romania, Bucuresti, Sala Dalles.
Lucrari in colectii publice si private din: Romania, Belgia, Canada, Franta, Germania, Marea Britanie, Serbia, Ungaria, Italia, SUA.